Ploiesti: Vernisajul expozitiei de pictura "Risipitori II" - Mirela Iordache

Ploiesti: Vernisajul expozitiei de pictura "Risipitori II" - Mirela Iordache

Versiune tiparPDF version

Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus“ vă invită miercuri, 1 august 2018, la ora 17, la sediul muzeului din Ploieşti, B-dul Independenţei, nr. 1, la vernisajul expoziţiei de pictură „Risipitori II “ a artistei Mirela Iordache.

 

Mirela Iordache este absolventă de Arte Plastice / Patrimoniu Cultural - Restaurare, la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea București în 2002 și de master în 2014 la secția Strategii de creaţie în pictură, a Universității de Arte Bucureşti. Din 2012 devine membră a Uniunii artiștilor plastici din România.

 

Cu o activitate artistică prolifică - artista are din 2004 aproape an de an câte o expoziție personală în țară, dar și în străinătate - Ro-Ge ART Gallery, Augsburg (2010), având participări însemnate la expoziții colective și de grup în România dar și la Paris, Tours și Barcarès (Franţa), Haga (Olanda), participă la tabere de creație (rezidența ”Soleil de l’Est”, în Franţa, la Briare în 2010 și la Le Barcarès în 2011); Mirelei Iordache îi este decernat Premiul „pArte de Arte”, în 2014, de către Fundația Culturală Criterion.

 

„Abandonul obiectelor, imaginea vitrinei ce reflectă și distorsionează lumea urbană, zbaterea citadină, structurează povestea din spatele lucrărilor mele. Trinomul Corp-Întreg-Fragment, alături de imaginea străzii și a spectacolului vitrinelor, sunt un statement despre cum ne influențează acest mediu în care trăim și din care ne filtrăm ideile de balastul înconjurător. Personajul uman este elementul de legătură din proiectul Risipitori II. Prezența străzii, imaginea fragmentată, perspectiva abruptă și fragmentul reinterpretat în ambivalența stradă/vitrină - interior/exterior.

 

M-a fascinat strada ca o rețea vie, care face parte din alte mii de rețele ce comunică prin cei ce o populează. Agitația zilelor noastre pare să-și fi atins apogeul. Omul este acum sub tutela „impulsurilor psihologice marcate de dorința de a avea totul imediat” , al confortului, al consumismului ca mod de viață, al neofiliei ce afectează toate relațiile omului civilizat „cu obiectele și mediul ambiant”, unde după o scurtă perioadă de consum, obiectul își pierde forța de atracție asupra omului, fiind cu ușurință înlocuit. Orașul cenușiu compus din străzi lipsite de perspectivă și fără cer, din fațade în descompunere acoperite de straturi peste straturi, odată cu trecerea timpului și ale intervențiilor umane, reprezintă sursa din care mă inspir. Alterarea imaginii figurative prin tușe spontane și intervenții prin defragmentarea formelor alături de suprapuneri ale elementelor abstracte, accentuează imaginile abandonului urban, un alter-ego al Risipei umane. Prin alternanța celor două lumi, cea a vizualului plastic – care primează în dimensiunea artistică – și cea a realului, extrăgând din context şi transcendând lumea cotidiană, am proiectat prin acest tandem aparent, realul în fundal, dar doar pentru a-l potența, empatizând cu el.

 

Argument: Orașul reprezintă pentru majoritatea dintre noi mediul în care ne petrecem toate activitățile, un fir nevăzut unește toate marile orașe printre care și Bucureștiul. Aproape toate formele de manifestare artistică se petrec în acest oraș. Pe lângă toate acestea, clădirile și obiectele din jur sunt marcate de trecerea timpului, amprenta umană este peste tot. Ideea de la care am pornit a fost aceea a felului în care putem observa lucruri și cerceta, ce dincolo de aparențe pot trece neobservate, adesea. Unele în accepțiunea locală sunt clasificate ca fiind urâte sau mai bine spus, insignifiante. Acel „urât” nu are întotdeauna sensul atribuit corect, este doar o convenție temporală.“ (Mirela Iordache)