Sâmbătă, 20 aprilie 2019, Căminul Cultural din comuna parhoveană Adunați a găzduit momente desprinse, parcă din poveștile bunicilor… O șezătoare care a pus în lumină tradiții, dar și farmecul legendar al straielor populare și… dorul unor astfel de frumaos e întâmplări, necesare pentru a ține viu tezaurul moștenit.

Lesne de înțeles, în prim-plan au fost copiii din localitate care apr să înțeleagă perfect rostul unor astfel de evnimente.

Centrul Județean de Cultură Prahova a participat la „Șezătoarea etnofolclorică” organizată la Adunați, instituția fiind reprezentată de doamna Ștefania Anghel, expert cercetare.
Sincere felicitări organizatorilor, doamnei Irina Hoitan și tuturor participanților! Satul romenscare nevoie să-și reconstituie datul străbun!

 

 

Foto: Centrul Judetean de Cultura Prahova

Istoricul comunei nu este prea cunoscut... spun localnicii din Sângeru. Și, totuși, memoria vremurilor reține câteva date, evenimente și consemnări ce merită știute și respecate!
Astfel, se știe că în satul component Tisa (înspre Mârlogea – Apostolache), se presupune să fi existat, în sec. IV a.H. – I p.H., o cetate dacică, unică în întreaga zonă.
Cunoaștem și un hrisov, din 17 aprilie 1631, semnat de Leon Tomșa, prin care voievodul întărea lui Nedelco vii în dealul Bobului și ocini în Fundeni (DRH, XXIII, 364-367).

Apoi, avem știre despre Sângeru din „memoriile” (1788) generalului Bauer, din „Istoria Daciei” (1815) lui D. Fotino, precum sș din Analele parlamentare din 1831, când se specifica apartenența localității plaiului Despre Buzău a fostului județ Săcuieni și se preciza că avea o populație de 100 de familii (Ecaterina Zăhărescu, Vechiul județ al Saacului, în lumina istorică și antropogeografică, Cunoașterea Prahovei, an. I, nr. 1/ian. 1939, p. 85).

DTSR (1872) amintea Sângeru drept comună a plășii Cricov, având în componența și satele: Butuci și Lapoșul Vechi. Dicționarul General al Județului Prahova (1897) și Marele Dicționar Geografic al României (V, 414) menționau Sângeru drept comună a plășii Podgoria, având în subordine și satele Butuci și Mires. Se preciza, de asemenea, că în urma reformei agrare din 1864 fuseseră improprietăriți 336 locuitori. Trebuie precizat că în timpul răscoalei din 1907, Sângeru a atins culmea în județul Prahova, unde ridicarea țăranilor ia amploare și o violență deosebită.

Aspecte, fapte, date, consemnate, cu toatele, pe site-ul Primăriei Sângeru. O lecție de istorie pentru cei de-acum și pentru cei de mâine. Ca și impresionanta colecție de cruci vechi de piatră de pe dealurile din preajmă…

Demn de știut, comuna are azi și un impresionant Muzeu care spune oricui, cu generozitate, povestea satului...

 

Sursa foto: monumentelelarascruce.ro, sangeru.europrahova.eu

Poftiți să vă bucurați de poezia sunetelor, într-un concert-eveniment, la Filarmonică!

Răzvan Suma, unul dintre cei mai activi tineri muzicieni români, este violoncelistul invitat să concerteze joi, 11 aprilie 2019, de la ora 19.00, pe scena Sălii “Ion Baciu” a Filarmonicii, alături de orchestra simfonică la al cărei pupitru dirjoral se va afla maestrul Ovidiu Bălan.

IMPORTANT: Programul serii este dedicat compozitorilor Wolfgang Amadeus Mozart (Uvertura operei „Clemența lui Titus”), Joseph Haydn (Concertul pentru violoncel și orchestră în Do major) și Felix Mendelssohn Bartholdy (Simfonia a V-a “Reforma”). 
Născut în 1977 la Cluj-Napoca, Răzvan Suma a urmat cursurile Liceului de muzică din orașul natal la clasa profesoarei Gabriela Todor. În anul 2000 a obţinut diploma de licenţă la Universitatea Naţională de Muzică din București la clasa maestrului Marin Cazacu, iar în 2002 a început programul de perfecţionare „Artist Diploma” la Longy School of Music – Cambridge - Statele Unite, la clasa profesorului Terry King. Concursurile de mare prestigiu ca „Giovanni Batista Viotti” - Italia, „Markneukirchen” – Germania sau „Villa de Llanes” - Spania sunt doar câteva dintre cele mai importante competiţii internaţionale la care a participat Răzvan Suma. Educaţia sa muzicală a fost armonios completată de cursurile de perfecţionare cu maeștrii Marin Cazacu, Arto Noras, Miklos Pereny, Radu Aldulescu, Aurel Niculescu, Mirel Ianovici, Herre-Jan Stegenga, Frans Helmerson.
În 2009, Răzvan Suma a devenit solist al Orchestrelor și Corurilor Radio, iar în calitate de profesor asociat la Universitatea de Muzică București dezvoltă o intensă activitate pedagogică. Este invitat să predea cursuri de măiestrie organizate în România, Spania, Argentina, Coreea. A colaborat cu nume importante ale muzicii clasice internaţionale, precum Maxim Vengerov, Cvartetul „Borromeo”, Cvartetul „Voces”, Silvia Marcovici, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Christian Badea și Misha Katz.
Sub titlul „Vă place BACH?”, în 2012 Răzvan Suma a suţinut primul său turneu naţional solo, evenimentul reprezentând o premieră absolută în România în domeniul muzicii clasice: prima interpretare a unui artist român, într-un singur concert, a integralei de suite pentru violoncel semnate de Bach. Ca o continuare firească a acestei frumoase iniţiative, între 8-29 octombrie 2013, Răzvan Suma a propus melomanilor din 13 orașe turneul naţional „Vă place BRAHMS?”, susţinut alături de pianistul spaniol Josu Okinena.
În 2014, împreună cu Analia Selis și Julio Santián, chitarist și compozitor din Argentina, Răzvan a susținut un al treilea turneu, „Vă place TANGO?”. Răzvan Suma a realizat din 2006 până în prezent șase turnee în formulă de Trio – „Romanian Piano Trio” sau „Trio Strad” - alături de Alexandru Tomescu, Horia Mihail, respectiv Toma Popovici. Alături de Marin Cazacu, Alexandra Guţu și Octavian Lup, în componenţa cvartetului de violoncele „Cellissimo”, Răzvan Suma a fost prezent pe scene din Italia, Portugalia, Macao sau Maroc.
În ultimii ani Răzvan Suma a realizat o serie de înregistrări speciale, inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Societăţii Române de Radiodifuziune, precum și transmisiuni în direct la posturi de radio și televiziune („RAI” Torino, „MDR” Leipzig, „TVR” România, „Acasă” TV, Radio Berlin, Radio Macao, Radio Sofia, Radio București, Radio Euskadi).

Biletele, în valoare de 25 de lei (adulți), 15 lei (pensionari) și 5 lei (elevi/studenți) se găsesc la Casa de bilete a Filarmonicii, la Agenția Teatrală, la standul special amenajat în hipermarketul Cora – AFI Ploiești și online, pe www.filarmonicaploiesti.eu.

 

Foto: Rador

Fără istorie, am fi mai altfel și mai săraci.

Din vreme-n vreme, e necesar să ne întoarcem privirile sufletului, gândurile și conșiința acolo, căcă acolo sunt, de fapt, rădăcinile. Dacă nu le știm, dacă nu le luăm înseamă, ne-o bate vântul…

Descoperirile arheologice atestă pe aceste meleaguri ale Lapoșului urme de civilizație încă... din paleoliticul superior (situl din Poiana Roman), aceasta făcând din Lapoș cea mai veche așezare omenească din județul Prahova.

Trecând vremea, în secolul al XIII-lea, în codrii din aceste părți încep să se stabilească călugări. Astfel aducem la cunoștință existența schitului Doroftei, unde existau chilii din piatră. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acest Sfânt Părinte (Doroftei) este întemeietorul comunei. Singurul lucru ce se păstrează până în zilele noastre este o curce ridicată în amintirea părintelui, cu înscrisuri în chirilică.

Așa cum consemnează datele înscrise pe primarialapos.ro, există indicii că în jurul acestui schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic cătun. Lapoșul este însă atestat documentar mult mai târziu, în anul 1607. Însă pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vie amintirea și legenda sa.

De la istorici aflăm că, în anul 1591, soțul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turcește”). Doamna Neaga nevrând să îl urmeze pe această cale, știind să prețuiască posibilitățile sale și poziția sa, dedicându-se facerii de bine (având un caracter total opus soțului ei), se retrage în părțile Lapoșului, aici simțindu-se în siguranță.

Și legendele locale susțin că Doamna Neaga ar fi construit aici o cetate unde se retrăgea în caz de pericol. Când amenințarea s-a ivit și în aceste locuri, se spune că ar fi potcovit un cal așezându-i potcoavele invers pentru a-i deruta pe urmăritori, și astfel și-ar fi pierdut urma, având timp să găsească ajutor.

Demn de știut, cele două fete ale Doamnei Neaga, Ileana și Cristina, pentru a-și salva onoarea și puritatea, în momente de disperare, după ce fugiseră împreună cu Doamna Neaga din București din cauza turcilor, în drumul lor către mânăstirea Buda (ctitoria lor de familie) s-au adăpostit la conacul lor din Lapoș, iar aici ajunse de urmăritori, s-au aruncat într-o fântână, sub ochii mamei lor. Acest puț se află în apropierea unor ruine ce poartă denumirea de “Zidul Doamnei Neaga”.

Figura reprezentativă pentru istoria României, personalitate legendară pentru oamenii Lapoșului, Doamna Neaga avea să se stingă plină de durere și singurătate în 1623, după ce suferise marea pierdere a celor două fiice.

Regiunea dintre localitățile Bucov și Chiojdeanca a făcut parte din județul Săcuieni, unitate administrativă desființată în anul 1845. Potrivit lui Iorgu Iordan, denumirea de "Lapoș" provine din maghiarul “lápos” (pronunțat lapoș) care înseamnă ”mocirlos”.

 

 

Foto: Galeria Portretelor, primarialapos.ro

 

Centrul Județean de Cultură Prahova alături de Consiliul Județean Prahova, Asociația Așezămintelor Culturale și Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Bușteni organizează în perioada 3 – 7 aprilie 2019, la Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Bușteni, cea de-a X-a ediție a Colocviului Național „Coregrafia Dansului Tradițional Astăzi”.

Evenimnetul își propune ca scop principal îndrumarea metodologică a animatorilor din domeniul culturii și familiarizarea acestora cu principiile de bază ale cercetării, conservării, valorificării și promovării patrimoniului cultural imaterial românesc. 
Sunt invitaţi să participe maeştri coregrafi, instructori, profesori, dansatori, directori de instituţii culturale, referenți şi personalități din domeniul culturii şi artei, care sunt interesați de păstrarea autenticității dansului tradițional românesc.

Aici: PROGRAM

 

 

ONORANT: Filarmonica “Paul Constantinescu“ are programate, în stagiunea 2019-2020, două importante evenimente incluse în programul Festivalului George Enescu.

Imprtant de știut, primul dintre concerte va avea loc pe 12 septembrie 2019, și îi va avea protagoniști pe dirijorul Tiberiu Oprea și pe pianistul Vlad Dimulescu. Programul include două dintre lucrările compozitorului Paul Constantinescu, Concertul pentru pian și orchestră și Poemul coregrafic „Nuntă în Carpați”, precum și Rapsodia română nr. 1 în La major op. 11, a lui George Enescu.

Cel de-al doilea eveniment este programat pe 19 septembrie 2019. Alături de maestrul Radu Postăvaru, aflat la pupitrul orchestrei simfonice, va evolua pianistul Constantin Sandu. Programul serii va bucura melomanii cu piese de colecție, precum Concertul nr. 5 în mi bemol major pentru pian și orchestră op. 73, „Imperialul” - Ludwig van Beethoven și Poemul simfonic „O viață de erou” op. 40 - Richard Strauss. 

Cercetătorii prahoveni nu au odihnă și parcă și pământul le-nțelege voia și scoate la iveală aici, la doi pași, mărturii uluitoare din vremuri imemoriale...

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova anunță că, în a doua parte a lunii martie și începutul lunii aprilie ale acestui an au fost realizate mai multe cercetări arheologice preventive în localitea Strejnicu (jud. Prahova), având ca obiectiv descărcarea de sarcină arheologică a unui teren pe care se afla un tumul din pământ datând din perioada timpurie a epocii bronzului (3000-2500 î.Hr.).

Colectivul de cercetare a fost format din arheologii: cercetător științific dr. Alin Frînculeasa, Octav Negrea și restauratorul Claudia Dumitrescu din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Așa cum reiese din studiile de specialitate întreprinse, tumulul a fost ridicat pentru înmormântarea unui individ adult care, probabil, făcea parte din societatea de elită a epocii. Individul atribuit înmormântării principale era unul masiv, de sex masculin, iar în apropierea umărului drept se afla depus un bulgăre de ocru. Ulterior, aceeași movilă a fost utilizată pentru o înmormântare secundară din aceeași epocă. În sec. II-III d.Hr. în movilă au mai fost înmormântate două persoane, respectiv un individ adult și un copil, alături de care se aflau depuse un vas lucrat manual, un cuțit din fier și 5 astragale de ovi-caprine.

Demn de precizta, mormântul aparține culturii sarmatice, care cunoaște în această epocă o importantă prezență în zona de câmpie a Munteniei.

Important: Cercetările argheologice din acest tumul vin să completeze o serie amplă de descoperiri asemănătoare realizate în ultimii ani de arheologii muzeului din Ploiești în localitățile: Ariceștii-Rahtivani, Blejoi, Păulești, Strejnicu, Târgșoru Vechi, Nedelea și Ploiești.

Grație acestor cercetări, în acest moment Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova se consacră drept instituția cu cel mai bogat și reprezentativ patrimoniu specific înmormântărilor tumulare de la începutul epocii bronzului.

Felicitări! Așteptăm cu interes și alte noi descoperiri și dovezi ale vechimii noastre pe aceste plaiuri!

 

Foto: Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova

 

Muzeul „Crama 1777”, secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova vă invită vineri, 5 aprilie 2019, ora 10.00, la sediul său din comuna Valea Călugărească, str. Valea Largă nr. 139A, să participaţi la matineul muzeal „Personificarea florilor de leac în basmele româneşti”, în cadrul căruia vor fi evidenţiate aspecte privind rolul florilor în cultura populară românească, în farmacologia populară, precum şi în legendele şi basmele româneşti.

Valea Doftanei, una dintre cele mai pitorești comune din județul Prahova, celebră pentru tradițiile oieritului și pentru bucatele de poveste pregătite de gospodarii de aici, este atestată documentar încă din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Mai exact, documentele indică vremea domniei lui Radu Paise (1535 -1545), când ai luat ființă satele Teșila și Trăisteni. Prin hrisoave domnești, acele localități au devenit dependente de mănăstirile Mărgineni și Sinaia.

Cu siguranță, vechimea acestor colectivități umane este cu mult mai mare, găsim scris pe site-ul primăriei. Faptul este dovedit, de altfel, de existența unor urme de viață materială și spirituală ce pot fi încadrate în societatea medievală timpurie.

Istoria confirmă că în secolele XVII- XVIII, unii dintee românii din Țara Bârsei și din zona Sibiului, nesuportând regimul impus de autoritătile austro-ungare, au luat drumul bejeniei, trecând la sud de Carpați în Țara Românească, prin pasul Predeluș. Așa, mulți dintre ei au ales să se stabilească 0pe Valea Doftanei în satele Teșila și Trăisteni.

Așa cum consemnează site-ul autorităților locale, primariavaleadoftanei.ro, factorii de mediu au fost hotărâtori în constituirea primelor așezări umane în acest spațiu. La adăpostul pădurilor și în apropierea apelor, oamenii au găsit bun sălaș și și-au întemeia cătune. Ocupațiile de bază erau păstoritul și munca la pădure, care, pe parcurs au devenit tradiție.

 

De strajă-i stau 11 culmi muntoase...

Relieful muntos al Văii Doftanei este mai accentuat către nord, unde este comuna se învecinează cu județul Brașov. Acolo, spre obârșia Doftanei, se înalță masive muntoase ca: Orjogoaia, Radela, Cucioaia, Zănoaga, Baiu Mare, Baiu Mic, Unghia Mare și Unghia Mica. Privit din depărtare, muntele Unghia Mare, cu liniile lui geometrice, seamănă, cum mulți au remarcat cu o profilul unei piramide egiptene. Tot aici se înșiruie munții Patru, Steiasa, Fundurile, dar și o serie de “clăbucete” care, însă, se ramifică spre sud.

 

Sursa foto: primariavaleadoftanei.ro

Nichita, aici, printre noi... DE NEUITAT!

Vineri, 29 martie 2019, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie ''Nichita Stănescu'', ediția a XXXI -a, la Muzeul Memorial „Nichita Stănescu”, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a avut loc evenimentul „Ce bine că ești ,ce mirare că sunt”.

Amintirea „Poetului Necuvintelor” a fost evocată într-un cadru emoționant de acad. Mihai Cimpoi, acad. Valeriu Matei, acad. Nicolae Băciuț, Ioan Mânăscurtă, Daniel Corbu, Carolina Ilica și Aliona Grati.
În încheiere, a fost vernisată expoziția de pictură „Poezia Culorilor” a artistei plastice Inga Edu.

Muzeul „Conacul Bellu”, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, vă invită miercuri, 3 aprilie 2019, începând cu ora 14.00, la sediul său din Urlaţi str. Orzoaia de Sus nr. 12, să participați la şezătoarea „De la lume adunate”. Acest eveniment este menit să păstreze vii tradițiile și obiceiurile locale şi dedicat Anului omagial al satului românesc.

Pagini